Poezie Fa lumina

Fă lumină



Fă lumină Doamne

în mine,

în inima mea.

Fă lumină Doamne

în casa mea.



Fă lumină să curgă

la hotarul minții mele.

Fă lumină să transpară

din minte afară.



Fă lumină înăuntru

pentru ca oglinda sufletului

să nu moară;

să se vadă afară.



Fă lumină Doamne

să vază al meu ochi,

să crească a mea minte,

să se ivească printre zăbrele

lumina,

lumina fierbinte.



E întuneric de multe ori,

e beznă...

Nu-i nimeni să deschiză,

nu-i nimeni...

Fă lumină Doamne

să pătrunză...



Între aripi de ger

și frunze de moarte,

fă lumină,

fă lumină în toate.



Doamne sunt scrum de idee,

mă simt dispărând

printre nori de lacrimi

și izvoare de gând.



Sunt oceane de strigăte:

fă lumină!

Nimeni n-aude,

nu vrea.



Din himere de raze

mi-am făcut casa

să constat că este nimic

totul,

să văd că sunt orb.



Pleoape de înger

le simt pe față

și-mi pare că e

dimineață.

Pleoape de înger

pe față...



Mi-e necuprinsul vad,

mi-e cuprinsul nimic,

mi-e inima rinichi...



Fâlfâit de aripi,

îngeri căzând în noroi

pentru răul din noi,

pentru binele din Dumnezeu.

Bat aripi de îngeri

să vină lumină.



Îmi șterg fața de neștiință

cu-a îngerului bătaie de aripi.

Fă Doamne lumină.



Amin