Poezie Recunoştinţă (3)

Cu paşi de îndurare îmi urmăreşti fiinţa.

Cu mână de iubire mă însoţeşti pe drum.

Când piedici am în cale, Tu îmi măreşti credinţa

ce munţii îi strămută şi-n veacul de acum.



Privirea Ta sublimă... nespusa Ta iubire,

decât oricare mamă ori frate mai presus,

mă fac să gust din Harul cel fără mărginire

cu ochii către slava ce-a coborât de Sus.



N-aş fi crezut în suflet, în Rai, în veşnicie

de n-ai fi Tu în mine - miracol fericit,

o mare liniştită, de har, de bucurie

ce-mi poartă sigur barca spre ţărmul năzuit.



Şuvoaie şi şuvoaie curg ape peste mine...

ţăşneşc apoi din mine spre Tronul Preaînalt.

E Harul din care nu mă va smulge nimeni

şi care mă va duce spre ţărmul celălalt...