Poezie De ce ai venit?

Nu vrea să mai vorbesc

Nu vreau să spun nimic

Vreau doar să tac si să gândesc

Vreau doar să ascult si să privesc



Nimic din tot ce vad eu nu pot înțelege

Nimic din tot ce aud nu pot pricepe

Sunt prea confuz si întristat

Sau poate îs prea neîncercat



Prea multe semne de întrebare

Prea multa durere si apăsare

Nici eu nu mai pot înțelege

De unde atâta fărdelege



De ce suspin, de ce îs așa?

Mă întreb neîncetat adesea

De ce mă doare inima

Si nu pot sa înțeleg durerea



Să plângi si sa suspini ca nu înțelegi

De ce ești tu acela care simte

Când in biserica cu toții

Stau parca ar fi morminte



Să vezi ca-n juru-ti totu-i mort

Si nu exista lacrimă de jale

Căci in al Domnului sfânt cort

Nu se mai zice-un Amin, Osanale



Dar oare nimeni nu mai vede

Nu-i oare suflet care simte

Ca aici la noi in adunare

Lipsesc in întregime darurile sfinte



Cânți adesea neîncetat

„Un dor ne-a strâns si ne-a legat

De tine scumpe tata

Nimic nu ne va desparți

Nici inima de piatra”



Dar iată câtă falsitate

Caci si in casa Lui tu minți

Atuncea când nimic din tot ce cânți

Tu nu trăiești si nici nu simți

Oprește-te caci mergi spre moarte



Si apoi tu vrei sa vezi in adunare

Prorocie, dar de vindecare

Minuni si semne chiar pe loc

Dar nu te uiți ca nu ai semănat deloc



De ce-ai venit tu azi in casa sa

E astăzi întrebarea mea

Sa fi smerit si umil in fata sa

Sau sa aduni păcate-n traista ta



De nu-ai venit cu o inima smerita

Cuprins de dor,plin de credința

Si ai venit din obligație si obicei

Când trâmbița va răsuna vei fi mai rău ca ei



Pentru-ca in a ta viața toată

Te-ai adunat cu frați la olaltă

Nu cu gândul sa te faci mai bun

Ci din obiceiul tău străbun



Mama, tata a mers la adunare

Mă prezint si eu ca fiecare

Cânt si eu cu restul o cantare

Mai ascult o cuvântare



Obiceiul acesta nu e bun,

Lasă-te de el acum

Seamănă azi cu Isus

Si vei secera in ceruri sus