Poezie În Cetatea Scumpă...

In Cetatea Scumpă



Pe traseul gândurilor, înspre cer cugetătoare,

Care zboară zilnic, prin credinţă, tot mai sus,

Vreau odată, ca s-ajung acolo unde eşti Isus,

În cetatea cea mai scumpă, veşnică în Soare!



Şi-n lumina ei de iaspis, străvezie şi măreaţă

Să îmi satur sufletul, gustând din făgăduinţi,

Şi uitând trecutul, ce-a fost plin de suferinţi,

Să mă scald în razele-i, raze sfinte de viaţă!



Şi să-l întâlnesc acolo, pe puternicul bărbat,

Cel ce-a fost întâiul luat la cer de pe pământ,

Pe Enoh, patriarhul ce-a ascultat de Cuvânt,

Care trei sute de ani cu Dumnezeu a umblat.



Să mă bucur, în cetate, de întâlnirea cu Ilie,

Marele profet, ce-a fost înalţat la Dumnezeu,

Într-un car de foc, ce a apărut instantaneu

În vârtejul cel de vânt, să-l ducă în veşnicie.



Să-ntâlnesc acolo, pe acei, veneraţi bătrâni,

Douazecişipatru, pe scaunele lor de domnie,

Ce-nalţă acea cântare pentru noua-mpărăţie

Aruncându-şi la picioare, jos, ale lor cununi



Care-I dau mărire, cinste şi-nchinare Mielului,

Pentrucă în jertfa-I sfântă, ne-a răscumpărat,

Şi ne-a întins o punte, peste abisul de păcat,

Ca astfel, să ne mântuiască prin sângele Lui.



Să mă bucur de Isus, Mare Preot şi Împărat,

Ce în planul mântuirii, viaţa Şi-a adus jertfire

Ca s-aducă iaraşi, cerul şi pământu-n fericire,

La standardul sublim, ce-n iubire, le-a creat!



Flavius Laurian Duverna

28 septembrie 2008