Poezie INTALNIREA DIN CER

Peste tot, Cerescul Tată, lasă-n jurul Său mister,

însă celor ce-L descopăr le va da comori în Cer.

Ei, creştinii, sunt aceia care-au fost stăruitori,

în vederea întâlnirii ce va fi-n curând pe nori.

Pe oceane, pe uscat, peste toată omenirea,

clopote şi gonguri bat anunţând la cer Răpirea.

Se observă printre nouri, printre trăsnete şi ploi

cum că totu-i pe sfârşite, grăbind ziua de apoi.



Clipa aceea e pe-aproape, prevestind-a Sa sosire,

de milenii aşteptată; El sa vină Domn şi Mire.

Miliarde nu admit, că din spaţii sus, celeste,

va veni ca hoţu-n noapte, fără zgomot, fără veste

şi de-aci să ia pe unul, pe alţi doi dintr-o cetate,

doar aşa…să selecteze şi ce-i rău să dea deoparte!

Grâului de prin neghină, El să-i fac-o separare,

iar pe-aceasta s-o arunce, unde timpul va dispare.

Şi de-i locul temerar, o enigmă ne-nţeleasă,

va fi pusă-atât de bine să nu poată să mai iasă.



*



Şi iată-i pe toţi aceia care-au fost ai lui Cristos,

cum se-nalţă, cum plutesc, către spaţiul glorios!

Îmbrăcaţi în haine albe dintr-un in imacult,

lasă totul să-ntâlnească, pe Ilustrul Împărat.

Ei se urcă din pustie ca o pasăre măiastră,

să-şi întâmpine Iubitul părăsind Planeta-albastră.

Porţile li se deschid; totu-i aur, crisolit,

explodând de strălucire ca un glas de “Bun venit”!

Toţi în cer vor fi primiţi de măreţile alaiuri,

Salutându-i cu bineţe, pe-ale veşniciei plaiuri.



**

Sus acolo, cu toiagul de iaspis şi de sardiu,

vor vedea tronând pe Mielul, ce-a fost mort dar este viu.

Printre tunete şi glasuri, iată-I tronul de domnie,

unde lacrimi pe obraz , lângă Domnul n-or să fie.

Lângă El, ne-om regăsi cu ce dragi demult plecaţi,

cu prieteni şi cu rude, cu părinţi surori şi fraţi.

Printre sfinţi, pe străzi de aur, altu-şi va-ntâlni soţia

şi de-atunci vor fi-mpreună să-şi petreacă veşnicia.

Vor mai fi şi care-au fost, fără vază-n adunare,

dar în clocot, despre Domnul, povesteau la fiecare.

Printre ei, în Paradis, va fi Sila şi Andrei,

Pavel, Avraam şi Iacov; Daniel ne-nfrânt de lei.

Ca un soare-n timpu-amezii mulţi vor străluci acolo,

care-au mers vestind Cuvântul, cu putere, ca şi-Apolo.

Aceştia, sunt toţi sfinţii de un mare caracter,

Şi-au avut ca Ţintă-n viaţă, pe Acel ce e din cer.



***

Iar acum cu bucurie să privim spre zări albastre,

către Cel ce este gata să ne ducă printre astre

Imbrăcaţi curaţi s-ajungem la măreaţa întâlnire,

când vedea-vom pe’Mpăratul cu alaiul Său de Mire.

Atunci, şi văzduhul tremura-va iară norii plumburii,

se vor da şi ei deoparte pentru a trece-ai Săi copii.

Doar acei ce nu-s legaţi de plăceri şi-ntinăciune,

vor putea spre zări să zboare, către Domnul care vine!

A noastră, credinţă trează, să ne-aline în necaz,

doar aşa Isus ne şterge, orice lacrimi pe obraz.

Căci privindu-L cu tandreţe, faţa ni se luminează,

iar speranţa este tare, stă-n spărtură şi veghează..

Londra - septembrie/2008 AMIN!