Poezie A plecat un prieten...

A PLECAT UN PRIETEN



A plecat un prieten, a plecat un frate

Ce puțini sunt anii! Să-i trăim plenar!

Să nu ne-ndoim că dincol’ de moarte

Numai stări cerești, fericiri răsar.



Și-a știut menirea ascultând cu drag

Ce-i spunea Cuvântul, ce-i spunea Mesia

Trimitea gândirea spre cerescul prag

Și-i plăcea nespus, zilnic, părtășia.



A fost zbucium mult, a fost suferință

Că așa-i destinul celor ce-s chemați

Au fost frământări în a lui ființă

Dar a stat în ceata celor ne-nfricați.



S-a desprins un suflet ce ‘nălța onoare

Singurului care zile poate da

Dac-a fost un timp fără de vigoare

În lumini de glorii se va desfăta.



Pilda ce o lasă influență poartă

Mulți o vor vedea, vor fi cercetați

A trăi frumos, da, este o artă

Pentru toți acei ce au fost salvați.



Nu e vreo enigmă în a lui plecare

Totu-i hărăzit, totu-i după plan

Să vedem cum Tatăl i-a făcut favoare

Și i-a pregătit casă-n Canaan.



Rude, cunoștințe, toți știu ce-l așteaptă

În acele spații unde dolii nu-s

Căci răsplata vine după gând și faptă

Și după expresii ce aici le-a spus.



A plecat un prieten, a plecat un frate

Ce puțini sunt anii! Să-i trăim plenar!

Să nu ne-ndoim că dincol’ de moarte

Numai stări cerești, fericiri răsar.



George Cornici/25 Oct. 2012



La aflarea veștii că fratele Iosif Teodosiu

a fost chemat acasă după o lungă suferință.