Poezie Spre Galaxii

Spre Galaxii



Doamne privind către stele

Seara, când este în amurg,

Mă prinde dorul pân-la ele

Să pot cândva ca să ajung.



Să pot zbura în constelaţii,

...- Minuni ale puterii Tale -

Ce le-am nutrit în aspiraţii

Născute-n cânt de osanale.



În spaţii ce au fost râvnite

Să pot a naviga, cântând,

Spre Galxiile, ce întocmite

Ele-şi spun faima existând.



Şi tot mereu prin Universul

Care-i nespus de nesfârşit,

Să-i pot cuprinde înţelesul

Căci Tu eşti cel ce l-ai zidit



Şi că-n puterea Ta se ţine

Şi-n sfera lor toate plutesc,

Prin forta-Ţi ce Îţi aparţine

Şi drumul lor le-orânduiesc.



Prin legile ce le-au fost date

Ele din mers spun ca viază,

Căci legile-s fixe-n dreptate

Şi veşnic, căile-şi urmează.



Şi peste legi, eşti Tu mereu,

Fiinţă de-a-pururi Supremă,

Cu-al dragostei etern nucleu

Din veşnicii sacră Emblemă.



Şi astfel, vei rămâne în veci

- Neschimbător, Nemuritor,-

Cel ce eşti Alfa, ce nu treci,

Si-Omega, veşnic Creator!



Flavius Laurian Duverna

11 ianuarie 2005. Stia-Arezzo, Italy