Poezie E cu mine

E cu mine



Sus, norii care stau de straja,

Sau cei ce nu se-adun gramada,

Cu scanteieri ce-s presarate,

Prezinta taine adunate

In harta care le-ndrumeaza

Asculta, tac si te tin treaza.



Sunt glasul amintit de veacuri,

Si cate sunete pe-alocuri,

Ascunse-n spatele-ncarcat,

Si pregatit si anuntat,

Dau semne ca s-au desteptat.



Te infioara-a lor poveste.

Singurii mai sus de creste.

In oglindirea lor tacuta,

E apa care e cernuta

Si fata cea de mult facuta,

Cu forma atata de placuta.



Norii care vin alene,

Din neguri foarte-ndepartate,

Stiu ce vrea ca sa insemne,

CULORILE aduse-n vreme

De-i rea sau buna starea lor

Ascunde calea intr-un nor.



Dar albii care-s ca o spuma

Si valuri de molute perne,

Te-ai cufunda in ei usor,

Si parca umbra face -n zbor,

Sa nu mai pleci si sa ramai

Avand acelasi capatai,



Ca-n prima zare de lumina

Ce tremura incet sa vina

Sa te atinga-n vant usor,

Ce-s norii draga calator?

Partea cea inmiresmata

De multe lucruri adunata



Ce le pastreaza si le duce,

Cu brate pana sub o cruce.

Acolo sunt lasate-n graba,

De cei care le este draga,

Aceea poveste ce urmeaza,

Cu fiinta care ne vegheaza,



Si eu Il stiu si e cu mine,

Chiar daca norii nu vin bine,

Si ma cutremura sa plang

Cu sunetul ce-n brate strang.

Eu stau retras intr-un ungher

Sub norii care vin pe cer,

Ca am pe cineva cu mine

Si ma pazaste si ma tine,

E Domnul ce la mine vine.



Amin