Poezie Nicicand invinsa!

Pe drumul prafuit, pasesc arar...

Sunt tot mai disperata!

De-atatea ori am plans amar

Incat ma simt uscata.



De ce m-ataca pe mine ,Doamne,

Vrasmasul mai mult si mai greu?

De ce pe altul nu-l are

In plan ca fel cum sunt eu?



Mi-e atat de grea inaintarea

Si cerul meu e gri.

Mi-a incetat cantarea...

Isuse, cand revi?



Ma simt atat de istovita

Si fara de putere.

Am ajuns doar o ruina,

Zdrobita de durere.



In jur am doar prieteni

Care ma ocarasc,

La orice pas, primejdii

Si-adesea ma lovesc.



Sunt o oaie pierduta

Intre haite de lupi.

Singura nu am putere

Cu ei sa ma infrunt.



Dar...ce zaresc eu oare

In fata ochilor mei?

Este intinsa o masa

De chiar ingerii Tai!



Eu ma asez la masa

In fata celor rai.

Paharul meu de plin, se revarsa,

Cu multe binecuvantari.



Aud un leu ce racneste,

Dar eu nu ma ascund.

Domnul cerului ma pazeste

Si pot de leu sa rad.



Eu sunt ca o cetate

Pe stanca sus zidita!

Am har si multa pace

Si-o bucurie adanca.