Poezie Te-ascult...

TE-ASCULT...



Te-ascult Părinte-ndurător

Şi vreau să-Ţi împlinesc voinţa

Vreau să lucrez cu drag, cu spor

Căci Tu mi-ai transformat fiinţa.



Eram fără un scop, un ţel

Credeam atunci c-aşa e bine

Nu mă interesa defel

Frum’seţea stărilor divine.



Eram nepăsător, străin

De taina vieţii-n veşnicie

Stătea în mine gând hain

Eram departe de ucenicie.



Dar când trimis-ai raza Ta

Să mă trezească, să-mi dea viaţă,

Să-nlăture povara grea

Ieşit-am din a lumii ceaţă...



Acuma văd cu claritate

Ce taine-s în Cuvântul Sfânt

Doar Tu mi-ai dat o demnitate

Te proslăvesc prin vorbă, cânt.



Te-ascult; Te-ascult în toate cele

Pe calea largă nu mai merg

Ci doar pe drumul către stele

Pe el, într-adevăr, alerg.



De-mi spui să umblu prin furtună

Ascult ştiind că eşti prezent

Ştiu c-a veni iar vreme bună,

C-a trece groaznicul torent.



Vorbeşte, deci, oricând, oriunde

Vreau să-mplinesc ce este scris

Numai aşa mă pot pătrunde

De dorul pentru Paradis.



Cunosc răsplata ce e dată

Celor ce nu ies din Cuvânt:

E-o biruinţă binecuvântată,

O trecere dincolo de mormânt.



Te-ascult c-atunci văd rezultate

Ce-nveselesc fiinţa mea

Şi-atunci preasfânta Trinitate

Vrea binecuvântări să-mi dea.



A-Ţi face voia-i datorie

Mai dă-mi puteri s-o-nfăptuiesc!

Să stau pe sfânta temelie

Şi cu ardoare să-Ţi slujesc.



23 Septembrie, 2008