Poezie Sfârşit de Veac

Sfârşit de Veac



Privind în urmă la un veac

Ce a-ncheiat acest mileniu,

Din crugul lui, încet desfac

Libertatea, de-un deceniu.



E vremea fără de furtună

Şi-acei ce au fost cu Isus,

Şi au dus, lupta cea bună

Privesc uitându-se în sus.



Istoria, le readuce-n minte

Cum în prigoane-au suferit,

Cum veacuri multe, înainte,

Creştinii-nchişi, au pătimit.



Chemaţi fiind de Stăpâniri

Nu au voit să se încovoaie,

Ca parte s-aibă la-nvrăjbiri,

Să sprijine, ura în războaie.



Au trebuit să spună-n faţă

Prin mărturii, ce au depus,

Confirmând, cu a lor viaţă

Că-s martori vii, ai lui Isus.



Că poruncile lui Dumnezeu,

Cum şi credinţa, prin Isus,

Le amintesc în ceasul greu

De sarcina ce-o au de dus.



Prin persecuţii, prin torturi

Supuşi la aspră încercare,

Făgăduinţe-au fost armuri,

Un zid puternic de-apărare.



Străjeri pe culmi la datorie

Un steag în luptă au înălţat,

Şi-n sfânta lor credincioşie

Cu preţul vieţii l-au păstrat.



L-au ridicat peste coroane

Şi peste tronuri de domnie,

Şi n-au putut ca în piroane

Să prindă în veci, a lui tărie.



Flavius Laurian Duverna

04 ianuarie 2000