Poezie Lumina eternitatii...

LUMINA ETERNITĂŢII...



Acea Lumină plină de candoare

M-a-nvăluit uşor, m-a cucerit

M-a scos din crâncena strânsoare

Şi dor de Paradis mi-a dăruit.



O, nu regret c-am acceptat să vină

Abia atunci am înţeles deplin

De ce o stare dulce şi senină

N-o poţi amesteca în ură şi venin...



Îmi dă orientare spre eternitate,

Mă spală de colbul care s-a depus

Şi-n clipe grele, de singurătate

Îm dă priviri ce-nveselsc nespus...



Iar noaptea densă care uneori

Mă mai cuprinde să mă prăbuşească

E dispersată de raze şi culori

Din faţa-i dalbă, tinerească.



Acea Lumină plină de mistere

M-a cucerit uşor, m-a dezgheţat

Şi mă ghidează, lin, spre alte sfere

De unde mă întorc îndestulat.



22 Septembrie, 2008