Poezie Madulare atrofiate

Madulare atrofiate







O glezna-ntepenita,

In fotoliul de acasa

Intristeaza o inima ranita,

De care nimanui nu-i pasa !





Un genunche neindoit,

In ascuns in odaita

Nu poa’ sa ridice-un necajit,

Cazut la margine de ulita !





O mana trasa inapoi

Si-nclestata pe avere,

Lasa pe sarac cu pumnii goi,

Si-n inima o durere !





O ureche infundata,

Si lipita de pamant

Nu poate asculta vreodata,

Lacrima-ntr-un suflet frant !





O, si cate madulare nu-s

Atrofiate in trupul lui Hristos

Panseaza-le Tu cu har de sus,

Sa-Ti fie iarasi de folos !



~Amin~