Poezie De ce l-am împuşcat pe Ăl Bătrîn

L-am împuşcat pe Ăl Bătrîn crezind că ne va fi mai bine

Eram prea tineri ca să ştim că răul de la Cel Rău vine.

Şi nu ştiam :”Să nu ucizi!”c-a spus-o Însuşi Dumnezeu...

Cînd am aflat era tîrziu,iar Ăl Bătrăn era-n sicriu.



Cu ură apăsat-am pe trăgaci fără să mă gîndesc că aş fi un călău

Simţeam ceasul dreptăţii pentru poporul meu.

Iar cînd trecu furia –cuprinşi de-un sentiment ciudat

Am început ca să bocim întregul proletariat

Şi şoim şi pionier şi activist ateu.



De multe ori e-adevărat stafia lui ne urmăreşte

Şi preţul sîngelui vărsat pe unii îi copleşeşte.

Da,ştim! Să curmi o viaţă e un lucru foarte rău

Dar pururi neiertat rămîi cînd l-ai ucis pe Dumnezeu.



L-am împuşcat pe Ăl Bătrîn c-aşa a vrut poporul

În ziua-n care se năştea cu adevărat Mîntuitorul

Iar azi, după decenii,de-avem prezentul greu

Să ştiţi că vinovaţi am fost atunci cu toţii,

Şi noi şi voi şi tu şi eu.



Şi după ce muri Cîrmaciul furtuna ne-a lovit iar rău

Dar noi din mijlocul furtunii L-am implorat pe Dumnezeu:

-„Condu-ne tu o Doamne si fi-ne avuţia !

Ne iartă-al nost păcat!Salvează România!”



Iar dacă pentru Ăl Bătrîn ne vitregeşte soarta

Ne pare rău ca buni români ,că-n ziua aceea sfîntă de Crăciun

Nu am ucis in noi întîi mentalitatea.



Mentalitatea de a fi tot slugă,mentalitatea de a fura mereu

Mentalitatea de-a privi la altul şi nu spre cer -spre Dumnezeu.

Am fost ţinuţi la jug ,aspru maltrataţi.Să stăm în tăcere am fost învăţaţi.

Şi atît de tare ne-au înrădacinat că nici pînă azi unii nu s-au deşteptat.