Poezie Ca murmurul de apă lină

Ca murmurul de apă lină



Ca murmurul de apă lină

Al unui izvoraş sclipind,

Aşa e Dragostea Divină

Cu jarul Ei de foc lucind.



Cum curge uşurel la vale

Spălând pietrişul întâlnit,

Aşa şi Dragostea în cale

Spală pe-acel ce a greşit.



În susurul blând şi subţire

Ea poartă dorul cel curat,

Şi duce veşnica amintire

A rănilor, ce le-a purtat.



În Ghetsimani şi judecată,

Şi pân-la muntele Calvar,

S-a aplecat osândei dată

Golindu-Şi, paharul amar.



Şi-n toată sfânta veşnicie

Va fi de-apururi cercetată,

Ca cea mai bună mărturie

Prin lupta dusă şi purtată.



Totuşi, Ea nu se va sfârşi

Prin cercetări în studiul ei,

În timp ce oamenii-or trăi

După exemplul Dragostei.



Prin tot sublimul Univers

Cu zeci de mii de Galaxii,

Va străluci dorul neşters

Al Dragostei, din veşnicii.



Flavius Laurian Duverna

22 septembrie 2008