Poezie Semne de Toamnă

Semne de Toamnă



Au căzut frunzele toate

Codrii trişti rămas-au goi,

Vântul bate zi şi noapte

Peste lunci şi peste sate

Norii-aducând iarăşi ploi.



Cei care-au gătit ogorul

Şi sămânţă au semănat,

Trag nădejde, în viitorul

Care le va aduce sporul

Unui an cât mai bogat.



Ceru-i trist şi-i mohorât,

Soarele nu mai luceşte,

Suflă vânt, timpu-i urât

Şi parcă-ar ajunge atât,

Că sămânţa pusă creşte.



Toate se petrec sub legi

De Cel Sfânt, orânduite!

Dac-ai vrea ca să-nţelegi

Taine-ascunse să dezlegi,

Pricepi că sunt stabilite.



Pân-la ziua de-ndreptare

Toate-urmează cursul lor,

Când Suprema orientare

Privind marea Sa lucrare

Va-nsemna, un alt viitor.



Când păcatul va fi şters

Şi-alte zile-or fi curgând,

Lucrurile, în sens invers,

Remarcând şi alt revers

Se vor fi... desfăşurând.



Va fi doar... un anotimp,

Peste tot pământul soare,

N-or fi ani şi nici un timp

Şi nicio-dată-un răstimp

Viaţa lumii s-o măsoare.



S-au dus anii de veghere,

S-a dus timpul încercării,

De la nimeni nu s-o cere

De-a se supune-n tăcere

Altui termen... al probării.



Toţi s-or bucura de viaţă

C-au scăpat de suferinţi,

Trăind sfânta dimineaţă

Mântuirea având în faţă

Puşi în rândul celor sfinţi.



Numai Domnului rămâne,

Ca şi-oglinda-n strălucire,

Semnele... de-opresiune

Care-n veci nu vor apune,

Pentru-a Sa sfântă iubire.



Flavius Laurian Duverna

21 septembrie 2008