Poezie Semnele Smochinului

Semnele Smochinului



Când smochinul înverzeşte

Şi mugurii încep să-i crape,

El din vreme ne-aminteşte

Timpul verii, că-i aproape.



La fel când semne se ivesc

Şi ele-abundă, în împlinire,

Prin glas tacit ne povestesc

C-aproape-i ziua de venire.



Cutremurele, ce izbucnesc

Şi uraganele ce-n lanţ apar,

Pe oameni mulţi neliniştesc

Prinşi în cumplitul coşmar.



Furtuni cu ploi, şi inundaţii,

Munţi falnici prin alunecare,

Sunt prea destule explicaţii

Că sunt vremi de cercetare.



Azi, în cer sus se hotărăşte

La Tronul sfânt de judecată,

Ce om e-acel care primeşte

Viaţa cea veşnică, răsplată.



La Tronul sfânt, impunător,

La dreapta Tatălui ceresc,

Acolo, Isus este mijlocitor

Pentru tot neamul omenesc.



Şi încă tot, nu-i prea târziu

Ca cineva să-şi îndrepteze,

Din drumul jalnic şi pustiu

Ai vieţii paşi, să-şi reaşeze.



Pe Stânca, de veacuri pusă

Ca temelie-n veci aşezată,

Căci orice inimă... supusă

Va fi pe veci răscumpărată.



Flavius Laurian Duverna

14 ianuarie 2005 - Stia-Italy