Poezie Întoarce-te La Dragostea Dintâi (1)

Ce vânturi reci ţi-a copleşit fiinţa

Şi ce gheţar gigantic te-a robit?

Ce-a reuşit să-ţi spulbere speranţa?

Care ţi-a garantat că-ţi petreci viaţa

Cu-Acela care veşnic te-a iubit.



El din iubire s-a dus pân la moarte

A suferit pentru noi cu durere

De suferinţă avu-ta Domnul parte

De şi-a venit din slăvile preaînalte,

Să poată da, la om, eliberare.



Ai cunoscut odată calea vieţi

Ai înotat în stări duhovniceşti

Iar azi când se văd zorii dimineţi

Şi se-aud paşi Soarelui dreptăţi

Ai rămas rece, parcă nu trăieşti!



Te-ai bucurat Când a venit Isus

Şi te-ai scăldat în valuri de iubire

Căci ai primit din harul Său de sus

Şi-ai fost de Dumnezeu odată uns

Dar astăzi tu trăieşti în nepăsare.



Atunci vene-ai cu drag la-mpărtăşie

Să te-ntâlneşti cu fraţi lui Isus

Şi-ai devenit pentru străin solie

La cei cuprinşi de-a lutului robie,

Dar azi nu ştii să mai priveşti în sus!



Astăzi când este vremea pe sfârşit

Şi sunetul se-aude peste munţi

Tu stai nepăsător fără cuvint

Şi ai uitat că Dumnezeul sfânt

V-a reveni pentru acei zmeriţi



Tu ai uitat de ziua întâlniri

Cu-Acela care-a coborât de sus

Asculţi şi azi mereu de şoapta firii

Şi nu mai ai din roadele iubirii

Să le împarţi la sfinţi lui Isus!



Ai grijă dar şi urcă-te la turn

Veghiază căci se-apropie sfârşitul

Chiamă-L pe Domnul pe al vieţi drum,

Să poţi umbla pe drumul cel mai bun

Şi-atunciea ai să-l întâlneşti pe Domnul



El v-a veni să-şi ducă în mărire

Pe toţi aceea care au veghiat;

Şi vor s-ajungă în nemărginire

Să aibă din belşug a Lui iubire

Şi să trăiască cu-a lor Împărat.



Întoarcete la dragostea dinâtâi

La zilele de har în rugăciune

Caută izvoarele cu ape vii!

Să bei şi-apoi iar să învii

Să poţi fi gata pentru veşnicie.



21.09.2008gl