Poezie Dă-mi har!

Mi-e frică să închid ochii în rugăciune.

Acolo-i întuneric.. acolo mă văd pe mine..

Tu nu eşti.. nu Te văd.. văd doar lume,

o frământare de imagini.. dar nu Te văd pe Tine.



Când tac.. gândurile mii îmi zboară

oriunde.. departe de Tine sau de Cuvânt

şi mă pierd în amintiri şi vise ce-ncet mă înfăşoară

şi adorm... fără Tine. Adorm cu al meu gând.



Când îţi şoptesc.. nu Te aud. Nu îmi vorbeşti?

Când tac şi-aştept.. nici atunci măcar..

şi strig "dă-mi credinţă! Să cred că mă iubeşti,

mă ierţi şi mă primeşti din nou! Dă-mi har!"



Dă-mi har, Doamne! Iartă-mă..

iartă-mă.. iartă-mă... iartă-mă...

dă-mi har..