Poezie VEGHEAZA-MI PASII

VEGHEAZA-MI PASII



Psalmii 17:8

„Păzeşte-mă ca lumina ochiului,

ocroteste-mă, la umbra aripilor Tale,”



Psalmii 17:9

„de cei răi, care mă prigonesc,

de vrăjmaşii mei de moarte, care mă împresoară.”

*******



Ţine-mă în braţe, strânge-mă de mână,

Tot cea fost rău, în uitare să rămână.

Ţine-mă sub braţul Tău ocrotitor,

In iubirea Ta, iubit Mântuitor.



Veghează-mi paşii, ca să nu rătăcesc,

Luminează-mi mintea să nu m-amăgesc.

De sunt gata să cad, ridică-mi povara,

Să vadă limpede ochii mei primăvara.



Păzeşte-mă ca lumina ochilor de rău,

De vrăjmaşii mei de moarte, mereu,

Ocroteşte-mă sub aripile Tale,

Să nu o iau de-adura la vale.



Cum nu-şi lasă mama copilul de mână,

Pe drum periculos, în ploaie, furtună,

Nu mă lăsa Isuse niciodată de mână,

Să n-ajung să umblu hai-hui ca o nebună.



Sunt slabă, nici mintea nu mă ajută,

Mă lupt cu firea-mi cea neagră şi slută.

Ce luptă! Mândria nu se lasă, clocoteşte,

Cu sfaturile, mustrarea se răfuieşte.



Orgoliul merge mâna-n mână cu mândria,

Înfăşurate cu firul ce-şi are nume trufia.

Vino Doamne, striveşte-le să nu mai mişte,

Dă-mi pacea în care iubirea glăsuieşte.



Mă poartă pe braţe, să nu mă lovesc,

Dă-mi lumină, bine să deosebesc,

De ce-i rău, să ştiu să mă feresc,

Tot ce-i bine să ştiu să-mplinesc.





Ajut-mă să nu rătăcesc pe căi străine,

Să fac tot ce-mi ceri, tot ce e bine.

S-adun nestemate pentru eternitate,

Să trăiesc Doamne, în a Ta dreptate.



Amin!