Poezie UITATU-M-AI TU DOAMNE

Uitatu-m-ai !tu doamne pe vecie

De nu-mi raspunzi, cind strig si gem

Inchis e cerul pentru todeauna

Te strig in strimtorare si te chem.



Ascunsa-i Doamne! mila ta de mine

Inchisa-i! in camara ta

De nu-mi apare, nici-o luminita

In calea mea spre-a mi-o lumina.



De-titea ori, privesc pe intinsul zari

Te strig,te chem mai rugator

Dar parca toata mila e inchisa;

Zadarnic strig,zadarnic cer un ajutor.



E atit de greu:pe mare sa fi singur

Si disperat sa strigi in sus

Sa nu-ti apara nici-o luminita

Sa fi pierdut,sa zaci rapus!



De ce-ai plecat?asa departe

De ce? m-ai parasit de tot

Caci TU! esti singura nadejde

Si tu esti singurul izbavitor.



Te striga azi bolnavi!fieti mila

Apropiete nu te departa;

Caci orbi, schiopi ti-au umplut cararea

Descurajati asteapta mila TA!



Durerea! mi-a cuprins intelepciunea

Privind spre cer, ca sa te vad

Dar nu vad decit numai intuneric

Si-n noapte, eu te strig si gem.



Durerile sint mari,si ma apasa

Si disperat, privesc in sus

Apari in fata mea ca si pe mare

Din valul greu ridica-ma in sus.



Asculta-ma o Doamne!fie-ti mila

Cind eu, te chem staruitor

Mareste-mi tu credinta-n valul mari

Si-mi iesi inainte ca izbavitor.



Si chear de-as, fi uitata pe vecie

Cuvintul scris ma minghia

La cirma, e cirmaciul de pe vremuri

LA VREMEA POTRIVITA VA LUCRA.



****AMIN*** 15/09/08/