Poezie De ce-i asa, o stie El

De ce-i asa, o stie El



De ce ti-e zambetul ucis ?

Si zace ca un mort pe fata,

Nu stii ca Eu sunt Cel ce ti-a promis,

Bucurie si belsug de viata ?



De ce atatea stele cazatoare,

Pe cerul din privirea ta ?

Ridica-ti ochii din pamant spre Soare,

Caci biruinta-i castigata in Golgota !



De ce atatea frunze ruginii,

Zdrobesc obrazul tau nemangaiat ?

N-ai vrea asa cum esti la Min’ sa vii,

Sa sadesc in locul lor un trandafir inmiresmat ?



De ce atatea note frante,

Pe portativul vietii tale ?

Lasa-mi muzica, in inima sa-ti cante

Sa poarte lauda Mea, si-osanale !



De ce a fost asa sa fie ?

Poate te-ai intrebat si tu mereu,

De n-o sa afli aici, o sa afli-n vesnicie

Direct din gura Mea, copilul Meu !



Si pan-atunci, mult, nu va mai fi

De aceea nu fi trist, ci te-ntareste

Caci sunt pe drum, si nu voi zabovi

Ti-o spune Tatal, care te iubeste !



~Amin~