Poezie COBOARA AZI PRUNCUL

CE GREU CADE TIMPUL PE ZAREA PUSTIE;

CIND NOAPTEA SE ASTERNE, IN VAZDUH SI PE SUFLET

CA UN INTUNERIC NEGRU, CE STRIVESTE SI DOARE

O INIMA FRINTA HAITUITA INTR-UN VAIET

MI-E FRICA IN NOAPTE!...OAMENI RATACESC

BESMETICI SI GOI :DE CE ? UNDE?

CINE AUDE?TOT PLINSUL DIN NOI!

RASPUNSUL PORNIND DINAINTE DE VEACURI

CALATORIND PRIN TIMP SI VINE MEREU,

CUM VIN ZORI ZILEI,ZDROBIND TOIUL NOPTI

SI SE ASEAZA UMIL IN PUMNUL DE TINA

GATIT CA O IESLE; SA NASCA LUMINA

SI SIMTI CUM DUREREA SI HAUL ZDROBIRII

CE PRINS-AU IN CLESTE SPERANTA DIN NOI

INCEP SA DISPARA! SI-N LOCUL PIERZARII

COBOARA AZI PRUNCUL CE POARTA PRIN LUME

IN BRATELE CRUCII MINUNEA SALVARII.

PRIVESTE IN JUR,CUM NOPTILE CRESC

CUM SPAIMA SI MOARTEA FURII INTETESC

IAR PRUNCUL! IUBIRII STA GATA SA VINA

ITI PUI INTREBARI:ESTI IESLEA UMILA?

ESTI IESLEA ACEEA PRIN CARE PRUNCUL

INTINDE O PACE SI-O LUMINA DIVINA,

SAU GRABNIC TANJESTI SPRE-O MINA MAI PLINA

LASAND CALATORUL IN NOAPTEA HAINA

IAR PRUNCUL IUBIRI STA GATA SA VINA

SA-TI DUCA IN SLAVA PRUNCUTI DE LUMINA.

*AMIN*