Poezie Fiul Risipitor (6)

O! parinte al indurari,DUMNEZEULE preasfinte

Ma indrept acum spre tine,prin aceasta rugaminte

Si doresc spre amintire,bunule MINTUITOR;

Sa ne pui tablou in fata,pe fiul risipitor

Caci de mult ori ne, duce prin durere si suspine

Pe cararile vieti ,sa uitam DOAMNE de TINE

Sa uitam sa recunoastem,a ta mila D-ne sfinte.



Ca si fiul care odata,parasi pe al sau tata

Desi avea de totate,tot ce-i trebuia acasa

Intr-o buna zi sarmanul,vrea sa plece totul lasa

Nu ii trebuie nici tata,si nici mama care-o are

Nu-i mai trebuie nimic,nici pe fratele mai mare.



Merge la al sau parinte,ii vorbeste cu asprime

Vreau sa-mi dai azi: toata averea ce de drept imi apartine,

Caci destul ti-am fost in casa,de-ajutor la greu si bine

Iar acum de azi-nainte, nu mai vreau sa stiu de tine

Nu vreau sa cunosc deacuma TATA,MAMA si nici FRATE

A mea parte de avere vina in graba si mi-o imparte!



De ce sa muncesc atita,fiindu-ti tie de-ajutor

Cind eu pot sa ma distrez, traindu-mi viata usor

Eu am stat destul la tine,pina ce am crescut mare

Da-mi mai repede averea ,ca sint gata de plecare

Sa nu gindesti vreodata ca plecind eu de la tine

Voi ajunge rau in viata,si-o sa fie vai de mine!



Daca ai mintea, desteapta si ai bani in buzunare

Iti gasesti MAMA si TATA,peste tot in lumea mare

Ah ce jale simt parinti,inima cum li-se fringe

Iata fratele cel mare,uite-l cum in casa plinge

Unde vrei sa mergi copile?In ce tara indepartata?

Nu te doare de al tau frate,nici de mama nici de tata!



Nu esti multumit cu viata,ce o duci aici la mine

De ce vrei sa pleci! copile prin cetatile straine

Totul e degeaba acuma,nu ma poti indupleca

Da-mi mai repede averea si chear astazi voi pleca

In zadar starui de mine nu mai pot sa te ascult

Va mai spun inca odata, nu mai vreau sa va cunosc



Vreti sa-mi stricati viitorul!pe care vreau sa mi-l formez;

Vreti sa stau la inchisoare!tot pe voi sa va slujesc

Asta nu se va intimpla,nu-mi inchideti ochi iara

Sa ramin la voi acasa,sa traiesc o viata amara

Hai!incepe acuma tata sa imi dai averea mea;

Nu-ti voi mai deschide usa cind afara am plecat.



Si asa sarmanul tata,plin de lacrimi se apuca

Sa ii dea fiului partea, de averea sa se duca

Asta am dorit Intr-una sa-mi vad buzunarul plin

Si-apoi verse mama lacrimi si suspin dupa suspin

Nu viseaza ei sarmani,cit sint eu de fericit

Nu e vis nici intimplare,asta-i tot ce am dorit.



Apoi zise catre tata,eu va las pe toti cu bine

Astazi am plecat de acasa, nu ma Intorc la tine!

Vai cum plinge mama ,tata,le-a facut viata amara

Insa lui nu Ii mai pasa,bine ca a iesit afara

Dar plecat odata-n lume,a ajuns Intr-o cetate

Unde-si cheltui averea,cu femeile stricate.



Prieteni de alta data,nu mai sint s-au risipit

El e fara bani si-n zdrente ,cersitor nenorocit

Dimpotriva-l necajesc,si isi bat de dinsul joc

Ia uitativa la el nicaeri nu are loc

Mai tirziu In tara, aceea s-a ivit foamete mare

Dupa ce Ii lipeau toate Ii lipseste si mincarea.



Si ajuns in suferinta,argat la porci a intrat

La un bogatas la turma,care-n grija ia lasat

Ar fi socotit sarmanul,roscovele drept dulceata

Din a porcilor mincare pentru asi prelungi viata

Sluga aici in tara, asta la stapinul cel tiran

N-a gasit grija de tata,ci o ura de dusman.



Atunci incepe si plinge soarta cruda si haina

Ca a sale suferinte, nimeni nu-i sa le aline;

Dar cuprins de a sa durere, iata doru-l copleseste

Dor de mama,si de tata ca prin vis isi aminteste

Si cuprins de-o bucurie,dar cu ochi inlacrimati

Isi vorbeste asa in sine plin de remuscare adinca



Citi argati la al meu parinte,au belsug de paine

Iar eu mor aici de foame si nu-i e mila la nimeni

Nu mai stau ma duc la tata,ori cit ar fi de rau

Vreau s-ajung inca odata,ultimul argat al sau

Iar acasa de durere, fiind coplesit batrinul

A iesit din nou la poarta poate ca isi vede fiul.



Priveste trist in zare,asteptind fiul cu dor

Si zareste-n departare, ca-apare un cersitor

Venea incet pe cale trist,cu capu lasat in jos

Ca sa nu-l cunoasca nimeni cit este de zdrenturos

Dar cind il privi mai bine tata la recunoscut,

Ah vine !copilu acasa cel ce odata a disparut.



Nu mai tine tata seama, de averea cea pierduta

Deschide indata bratul,stringe fiul si-l saruta

Iara fiul se apleaca inaintea lui si plinge

Cuprins de o jale adinca,tatalui oftind ii zice

Cit traiesc nu mai sint vrednic,ca sa te numesc parinte,

Dar te rog iarta-mi pacatu, care-mi sta mereu inainte.



Lasa-ma la tine acasa,un argat numai sa fiu

Si atunci viata intreaga fericit am sa ma stiu

Atunci plin de bucurie striga tatal cu glas tare

Catre argati lui, din curte ce-l privesc cu ascultare

Aduceti haina cea noua,in picioare incaltaminte

Imbracati frumos copilu ca sa-ntors acum la mine.



Dezbracati-l! mai intai de zdrentele de pe el

Si in deget dati sa-si puna lucutorul meu inel

Apucati apoi vitelul,cel mai gras si il taiati

Prieteni si vecini la masa acum sa-i invitati

Sa ne veselim cu toti tresaltind de bucurie!

Ca-ntristarea de-atunci, vreau s-o uit pentru vecie.



Astazi fiul meu iubit ,fiind pierdut acum aflat

Na-m stiut nimic de el,a fost mort si-ainviat

Suflete ce-n asta lume,ratacesti prin valea morti

Nu vrei sa sti adevarul,nici cararile dreptati

Nu-ti pasa ca al tau tata te asteapta nencetat

Sa te-ntorci la el acasa,din mocirla de pacat.

****amin***

12/09/08.