Poezie Când m-am trezit

CÂND M-AM TREZIT...



Când m-am trezit lumina era deja cu mine

Mi-a dat îmbrățișare și m-a făcut voios

Și sufletu-mi predat a vrut să se închine

Și am privit spre zarea din Plaiul cel frumos.



M-am dus imediat cu gândul la Stăpânul

Ce mi-a mai dat o zi; ce generos e El!

Mă minunez, din nou, văzând cum crește crinul

Și cum El mă conduce spre mult doritul țel.



Știind că îndurarea-I, nicicând, nu se sfârșește

Îmi e de-ajuns să-I dau slujire și onor

În slăbiciunea mea prin Duhul mă-ntărește

Să pot vedea un spațiu ce-i dincolo de nor.



Am început cu rugă că-mi dă înviorare

Și-unindu-mă cu Cerul putea-voi și-azi s-adun

Comori pentru ființa ce-a cunoscut salvare

Când m-a găsit în beznă Păstorul cel mai bun.



Pornesc cu-ncredințare să-mi împlinesc solia

Chiar de vor fi pe cale împotriviri și spini

Nimic nu vreau s-accept din ce oferă glia

Ci doar ce îmi oferă cereștile lumini.



gc/17 Iulie, 2012