Poezie La cină (4)

Cum fiecare zi isi are

Prin vremi insemnatatea ei;

O joie, printre joi rasare

Vorbindu-ne la fiecare

De D-L si de-invatacei.



De adunarea lor restrinsa

De ziua despartiri lor,

De bucatica, cea intinsa

Si de mihnirea necuprinsa

Si de un fatarnic tradator!



De ucenicul, ce se pleaca

La pieptul D-lui usor

De jalea, care il ineaca

De lacrimi care-n ochi ii joaca

De presimtiri si de fiori!



De painea fringeri blajine

De vinul care se imparte

De presimtiri si de suspine!

Din seara unei joi divine

De care apostoli au parte.



Simbol! e painea ce se fringe

Si rodul vitei tot simbol

Simbolul! inimi ce plinge

Un trup din care curge singe

Usor ca un piriu domol.



In seara aceea dupa cina

Era, tacere si-ntristare

Cind sub maslini din gradina

Plingea, pentru a noastra vina

ISUS CU LACRIMI SI CU JALE.



De atunci, a inceput durerea

Si cit de greu ia fost calvarul

Sub cruce ia secat puterea

Iar virful, sulitei si fierea

Umplutui-au de tot paharul..



Pe cruce ,trupul lui se fringe

Sub chinul infiorator!

Rabda durere de pe cruce

Pe fata singe se prelinge

Sa spele vina tuturor.



Din joia! aceea-i mult ISUSE

Trecutau ani mi si mi;

Dar astazi, amintiri nespuse

Din nou la cina ta ISUSE

Ne spune despre GHETIMANI.



ISUSE spre a ta iubire

Ne-ntoarcem, lacrimind din nou

Si iti aducem multumire

In zi de dulce preamarire

DUMNEZESCULE... EROU!



Noi te rugam, sa ne faci parte

De hrana sfintei partasi

De minghieri nemasurate

De clipe binecuvintete

De tine painea din veci.



Mai fa acum o cercetare

Mai da, a dragostei fiori

ISUSA treci prin adunare

Sa simta astazi fiecare

Ca esti de fata ca atunci.

*amin*