Poezie Revelatie (1)

REVELAȚIE

1.

Într-o zi pe neașteptate vine-o rază de lumină

Se așează ca un abur peste ochii mei de tină.

Stau surprins și văd că-ndată se arată o minune

Toate-acestea se întâmplă fără-a fi răpit din lume.



Îndoielnic și speriat văd cum îngerii roiesc

Cum plutesc și zboară-n stoluri pe sub tronu-mpărătesc.

Îi vedem pe fiecare cum slujesc și dau onoare

Se întrec în slujba lor mii de ființe sclipitoare.



Fără o regizare strictă scrisă pe hârtie

Tot se derulează-n zare într-o sfântă armonie.

Și se simte-n toate pacea din altar,

Bucurie, imnuri și har după har.



O, ce minunat, ce bine e în cer,

Sunt clipe ‘nălțătoare ce-n veci de veci nu pier.

Dar oare pe pământ, aici în vechea humă

Găsește Domnul laude? Sau totu-i doar o glumă?



Când ochii și-I îndreaptă Divinul Creator

Spre perla cea albastră învăluită-n nor

Găsește slujitori ce-n dragoste-I dau slavă

Sau oameni ce aleargă spre Casa Lui in grabă?





2.

El se-ngriji de noi când soarta părea scrisă

Pe lemn cu suferință pierzarea fu învinsă

Ne-a arătat că poate să facă o schimbare

Să facă niște sfinți din noi, din fiecare.



Aici suntem doar umbra a ceea ce-i în cer

Și tot ce ne-nconjoară sunt lucruri care pier

Dar Domnul S-a-ngrijit și-a pus valoare-n noi

Ne-a dat nădejde sfântă în viața de apoi.



Și tot ce am văzut cu ochii de credință

Putem trăi aievea de fi-va pocăință

Căci Domnul a promis prin noul legământ

Că merge să gătească în cer locașul sfânt.



Mă rog ca din oștirea ce cântă ne-ncetat

Să nu lipsească nimeni din cei ce-au ascultat

Și să zburăm în stoluri spre locul cel promis

Căci Domnul nostru Isus, pe cruce a învins!