Poezie Trece timpul

Trece timpul, trece.

Mă-ntreb de viața mea -

e de nota zece?

Știu că nu e

și nu va fi

vreodată.

Trece timpul, trece

peste livezi și verde,

peste imaș și alb,

peste culoare și nonculoare

trece vântul și spune

adio! la lume.

Trece timpul, trece.

Anii vieții zboară

unul câte unul

și rămâne-n urmă

o inimă

mai înțeleaptă,

mai experimentată,

mai frământată...

Trece timpul, trece.

De n-ar fi așa

am ști cu toții.

Dar timpul trece

pe lângă noi

nevăzut,

neauzit,

simțit de perii albi

și neprețuit de cei tineri.

Trece timpul, trece.

Se duce viața ca un abur,

se duce timpul, trece,

iar inima mea rămâne în urmă

rece.

Stau la capăt de timp

întrebându-mă

cât va mai fi oare

de mers,

de zidit,

de pescuit...

Stau departe de mine,

mă privesc

și zbor printre stele,

printre aburi trecând,

pierzându-se în neant.

Stau deoparte

și gândesc...

Trece timpul, trece.



Amin