Poezie Fii Romaniei

Fii Romaniei



Las lacrima sa-mi curga in inima si-n gand,

Sa-nchege-a mea durere ce nu mai pot s-o pling.

Durere adunata din “lovituri de stat”,

Din jefuiri haine caci totul ne-au pradat.



O singura comoara lasata din strabuni,

O mai pastram in inimi si pentru ea nebuni

Suntem numiti de unii, ce ne lovesc mereu

Cu slove grosolane dar… vede Dumnezeu!



Ne vede astazi Domnul durerea necurmata,

Pentru o tara mica, c-o istorie schimbata!

Ii vede astazi Domnul pe lupii cei misei

Ce rup fara de mila din blinzii mielusei.



Ne cer cu toti, tiranii, trecutul sa-l uitam!

Dar cum s-o faci cind totul in inima pastram?

Cum poti sa rupi din inimi o limba atat de sfinta ?

Cum poti sa tai in suflet cind el mereu o cinta ?



Trezeste-te la viata popor fara de nume,

Popor fara de tara, si fa-ti azi un renume!

Trezeste-te din moarte din marea-ti nepasare!

Caci hoardele tirane ne-au pus a lor hotare!



Zdrobeste astazi jugul, ce-ti roade rau grumazul!

Ridica-te din starea-ti si scutura-ti nezacul!

Nu-ti mai pleca genunchiul, in fata tiraniei.

Adu-ti aminte, Tu, esti fiul Romaniei!