Poezie Ai atipit

Ai ațipit în noaptea care

A coborât peste pământ

Cu forme reci de-nfiorare,

Cu moarte, somn și duh înfrânt.



Și valul ei de neveghere

Pe cei mai mulți l-a așezat

Doinind din liră o cântare

Cu vers lumesc și întinat.



Altarul rugăciunii sfinte

Mai peste tot e dărâmat

Și-înlocuit cu rugi rostite

Din suflet hâd și necurat.



Cuvântul Sfânt ce-a fost și este

Și iartă trecutul tumult

E predicat ca o poveste

Ce s-a-ntâmplat cândva, demult.



Mulți n-au în candele uleiul

Trimis din cer, în dar turnat;

Puțini păstrează-n vase Duhul

Chiar și la ei s-a micșorat.



Iar dragostea ce-odinioară

O-nflăcărai prin port ales

S-a stins ca vântul care zboară

Mânat de eul ce-i da ghes.



Tu vrei ca să lucrez în tine

Cu semne, vindecări, minuni...

Dar te-ai gândit vreodată bine

Cum pot să sufăr Eu minciuni?



Minciuni - căci viața e-o umbră

Din tot ce-a fost perfect creat,

Că lumea cu blestem și ură

A înghițit ce-a fost curat.



Mă uit la tine și ce jale

Se-așterne pe-ale mele doruri

Când văd că nu mai ești pe Cale

Și-ncet te-ndepărtezi în nouri.



Aș vrea ca să privești nostalgic

La vremurile de-altădată

Când prețuiai ceasul feeric

Cu armonia-i minunată.



Nu-ți este dor de-acele clipe

Desprinse dintr-o altă lume

Când te țineam strâns sub aripe

Și nu doreai nimic anume?...



O, de-ai cunoaște a ta stare!-

Ai devenit sărac în toate -

Te-ai îngrozi de-a ta răcire

Și ai fugi așa departe...



Da! Ai fugi să nu te vadă

Ochiu-mi setos de-a ta iubire,

Dar inima-ți nu vrea să creadă

Că tu trăiești în amăgire



Și crezi că Eu mai păstrez harul

Ca tu să îl tratezi cu sila.

Cât te înșeli, căci Legământul

Tu l-ai călcat fără de milă!



Dar te îndemn ca pe un frate

Să iei o sfântă hotărâre,

Cât inima în piept mai bate

Să prețuiești a Mea iubire.



Să îți speli inima și haina

În sângele ce-a curs pe cruce

Că numai el va șterge vina

Și-un suflu proaspăt va aduce



Și să-ți pui viato-n rânduială,

După Scripturi tu să trăiești,

Și să te ții de învoială:

Cuvântul Meu să-l împlinești.



Iar el va fi a ta candelă

Pe Cale și în orice ungher,

Zdrobind urme de îndoială

Din sufletu-ți pătruns de Cer.



Te va-nvăța ce-i pocăința,

Cum să trăiești până la moarte

Urmând exemplul și credința

Mulțimilor de sfinți din Carte



Care-au jertfit fără cârtire

Pe-altarul-ncrederii depline

Și viața lor, și bani, iubire

Din zi în zi crescând în Mine



Pân-au ajuns în veșnicie

Purtați de sfinte idealuri

Și-acum trăiesc în bucurie

În Țara veșnicelor plaiuri.



Ei te așteaptă și pe tine

Să te alături bucuriei.

Euforia clipei pline

Să-ți fie versul simfoniei



Ce-o vei cânta cu-nflăcărare

Slăvind Preasfânta Trinitate

Și-ngenunchind în adorare

Mă vei cuprinde-n mâini curate.



6 septembrie 2008, Galați