Poezie Când eşti în duh zdrobit

Când eşti în duh zdrobit, la pământ trântit

Suferi greu ca şi Ilie, şi te simţi istovit;

Te ntrebi - „O Doamne unde am greşit ?

Cuvântul Tău cu râvnă, l-am îndeplinit;

Proorocii lui Baal, pe rând i-am descoperit,

Nici unul n-a scăpat, pe toţi i-am nimicit”.



Esti obosit şi frânt,pentru a merge înainte

Atâtea întrebări îţi trec acum prin minte

Dezamăgit şi trist, strigi cu glasul fierbinte,

„-Destul, mi-a ajunge, unde eşti al meu Părinte?!

Izabela mă caută, demonica- a ei sorginte,

Că mâine o să mă omoare, a jurat pe-ai cinste”.



Aşa se-află Ilie după o zi de remarcat

Când a dovedit, pe Dumnezeul adevărat.

A zidit altarul, pietre grele a cărat,

Cu trudă şanturi adânci şi lungi a săpat,

Lemne a adus jertfa-n bucăţi a despicat,

A fost o zi grea, era atât de extenuat.



La rugăciunea lui, Domnul i-a răspuns

Lemnele şi jertfa, pe loc s-au aprins,

Şi cine-I Dumnezeul viu, poporul fusese convins.

Dar iată, zelul lui Ilie de oboseala a fost stins,

Acum credea că e singur, şi că va fi prins,

Fugind să-şi scape viaţa, în pustie s-a ascuns.



Domnul însă glasul lui, din pustiu l-a auzit

Şi un înger a trimis, ce de el s-a îngrijit,

I-a adus apă şi hrană, totul i-a pregătit,

Apoi îl lăsă să doarmă până ce s-a odihnit.

Ingerul veni din nou, să mănânce i-a poruncit,

Şi-astfel pentru drumul lung, Ilie putere a primit.



Atunci când oboseala învinge trupul tău,

Depresia e momeala cu care vine cel Rău.

Şi-ţi spune că eşti singur, că e atât de greu,

Că nimeni nu-l mai caută, sincer pe Dumnezeu.

Ai grija eşti în pustie, cugetă amicul meu

Domnul are slujitori şi va avea mereu.



La fel ca şi Ilie trebuie să te-odihneşti,

Să te opresti din muncă, trupul să ţi-l îngrijeşti

Somnul să ţi-l refaci, cumpătat să trăieşti,

Căci în lucrare nu poţi, oricum să slujeşti.

Cu duhul, sufletul şi trupul de eşti în armonie,

Vei face lucrări mari, şi tu ca proorocul Ilie.

09.09.2008