Poezie Chemare (11)

Pe drumul scurt al vieti tale

Tu care! asa grabit alergi

N-ai vrea sa-ti pui o intrebare

De unde vii si unde mergi?

Cunosti tu indeajuns cararea

Pe care asa usor pasesti?

Ti-ai pus vreodata intrebarea

Daca mergi bine sau gresesti!



N-ai vrea, sa meditezi o clipa

Asupra sufletului tau

Sa-ti vezi ,viata ta gresita

Si sa te-ntorci la Dumnezeu?

Ti-e negrul, sufletul de patimi

Esti obosit si intristat,

Iar ochii tai sint plini de lacrimi

N-ai vrea tu sa fi minghiiat?



Tu! cel ce cauti mintuirea

N-ai vrea sa te-ntilnesti cu ea?

Nu iti doresti tu mintuirea?

Si-o haina alba ca de nea!

Zadarnic cauti mintuirea:

In pofte. rele si-n pacat

Aceasta-i doar o amagire

Dar tu ramii tot inselat.



Caci setea ce o porti in tine

E setea, sufletului tau

Si asta poate s-o aline

Doar BUNUL, SFINTUL, DEMNEZEU

El e acel ce te sustine

Este al tau mintuitor,

Si a lasat si pentru tine

Sa curga al viieti izvor.



El chear, acuma te primeste

De vii smerit la crucea lui

Te spala si te curateste

Si-ti da! cununa harului

VENITI,VENITI, VENITI LA APA

Veniti voi toti cei intristati

Azi DUMNEZEU, vrea sa va scape

VENITI LA EL NU AMINATI.



Iar voi! ce la-ti primit pe D-l

Pasiti incezatori spre el,

Nu stati sa va cuprinda somnul

Lucrati cu inima si zel

Si toti uniti, intr-o simtire

Pe calea cruci sa pornim

Sa raspindim a lui iubire

ACUM SI-N VECI DE VECI AMIN.