Poezie Imi va fii rusine

Poate ca-ntr-o zi

Te voi intalni.

Voi sta in fata Ta cuminte

Nimic nu voi grai.



Capul plecat, privind in jos,

Nu poate-a Te privi duios

Caci sufletul cel pacatos

Se simte astazi rusinos.



Dar in trecut, cand cu-ndrazneala

Faceam ce nu e de facut

Pactul savarseam in voie

Far' de rusine petrecut.



Acum, in ziua de pe urma,

Tac. Nu fac nici o gluma.

Atunci radeam, batjocoream,

Pacate multe savarseam.



Credeam ca nu e important

Sa ai pacatul adunat.

De-abia acuma inteleg

Ca-n viata nu trebui sa trec

Gramada cu pacat sa merg.



Ca-tunci, in ultima mea zi,

Naintea Domnului voi fii.

Si ce as mai putea grai

Cand de pacat mi-o aminti?



Voi plange-atuncea bucuros,

Ca stau alaturi cu Hristos?

Sau am sa plang cu mult amar

Caci am pierdut vesnicul har?



Deaceea, toti care traiti,

Va rog frumos sa v-amintiti:

Pacatul nu va fii frumas

Adus in fata Lui Hristos.



O fapta buna mai degraba

Iti da o vesnicie 'ntreaga.

Rabda ispita, fii curat!

Ca sa nu-L pierzi pe Imparat.