Poezie Isus Biruitorul Mortii

Multime adunata in doliu si-n suspine

Cu prapori negrii-n fata batuti de vanturi reci

Si doi mareti si falnici dorind sa li se-nchine

… luand apoi sicriul sa-l duca-n grote reci





Cei doi erau trimisii mai mari in grad ai Mortii

Trimisi din haul negru cu apriga porunca

Sa duca iute trupul ce se zbatea cu sortii

Ce-acum zacea in perne… intr-o lemnire-adanca!



In juru-acelor scanduri, sicriu numit de oameni

Statea multimea multa, batranii si copiii

Neputinciosi si schilozi, vazand in fata mortu

Iar colo-n deal e groapa – manopera taranii!



Cei doi ridica mortul si-l duc in haul vesnic

Iar oamenii din jurul sicriului de lemn

c-o ultima fortare cuprinsi de ghiara mortii

vor ca sa opreasca sicriul ca de fier



zadarnic! O lupta inutila si fara rezultate

trimisii infernali indeplinesc porunca

iar oamenii cu ochii si mainile-ndreptate

spre ceruri isi asteapta infiorati sentinta…



ma-nalt acum cu gandul, privesc inspre Golgota

pe lemnul unei cruci cioplite din stejar

sta Salvatorul lumii purtandu-si crunt pedeapsa

batut, smulgandu-I carnea cu ura ca de jar



dar ce ciudat, in Duhul Trimisul cel ceresc

ce trupu-I sta pe cruce numit de multi “Hristos”

precum spuneam – prin Duhul El striga: “Eu traiesc”

si-acum sunt in Adancuri si-adun pe credinciosi!



Deci moartea un-i finalul se striga prin credinta

O cei ce stati in jurul grotei de pamant

Sa stiti un lucru astazi: Isus e biruinta!

Si-acei ce cred in El iesi-vor din mormant!



Si va mai fi o zi de groaza si de spaima

Cand cei ce-au zis de Isus – povesti – noi un il vrem!

Un brat Divin, puternic din grota o sa-i scoata

Si vor vedea pe Domnul!!! – vor suferi etern!



Tu ai astazi o sansa, nu te-nfrica de moarte

Ea fost-a biruita pe crucea cea de lemn

Tu crede in Isus ca doar El poate-mparte

Viata dupa moarte si pace in etern!!!



De Alexandru Sighiartau