Poezie Salvarea (3)

Salvarea



Nimeni, nu e atâta de căzut

Ca dragostea să nu-l ajungă,

Şi lui, să-i facă de cunoscut,

Că Duhul Sfânt nu îl alungă.



Oricine-ncearcă să se ridice

Din starea grea-n fărădelege,

Va regăsi momentul propice

Voinţa-I sfântă de-a-nţelege.



Cât mai e timp de mijlocire

La tronul Tatălui Prea Sfânt,

Mâna Sa-ntinsă, prin iubire

Salvarea, ne dă-n legământ.



Căci El a adus la-ndeplinire

Prin al Său Fiu ce L-a jertfit,

Frumosul Plan de Mântuire

C-atât de mult El ne-a iubit.



Ca şi-o verigă în lanţ de aur

Domnul, prinde pe păcătos,

Ca la sfârşit, ramuri de laur

Pe cap s-aibă cel credincios.



O, Doamne, cat de mare eşti

În bunatatea-Ţi, cea-ndurată,

Căci mai e timp să mântuieşti

Pe ori şi cine, ce-azi Te cată!



Flavius Laurian Duverna

02 septembrie 2008