Poezie Să rămân...

Să rămân…



Să rămân, aş vrea Isuse,

O! todeauna lângă Tine,

Şi s-ascult la cele spuse

Din vorbiri sfinte, divine!



S-aud dulcea mângâiere

Care o-mparţi la necăjiţi,

Când ei zilnic prin durere

Se zbat singuri, părăsiţi.



Să rămân, aş vrea Isuse,

Tot mereu în preajma Ta,

Şi dorinţele-mi nespuse

Să le pot, a-Ţi prezenta!



Să le-asculţi, cu duioşie

Şi-n iubirea Ta cea mare,

Din prea-sfânta părtăşie

Să-mi dai dulcea alinare.



Să rămân, aş vrea Isuse,

Când eşti asaltat de rău,

Şi să văd duhuri supuse

Ascultând cuvântul Tău!



Să pricep că vindecarea

Reia forma cea de viaţă,

Lăsând în gloate mirarea

Dacă ei sunt cei de faţă!



Să rămân, aş vrea Isuse,

Lângă Tine mai aproape,

De principii sfinte spuse

De marea iubire-agape!



Şi-n lumina prea măreaţă

Vreau de-a fi, ascultător,

Ca şi-un ucenic ce-nvaţă

Mergând după Învăţător.



Flavius Laurian Duverna

02 septembrie 200