Poezie Roade, ale Iubirii

Roade, ale Iubirii



O, Doamne, dacă anii trec

Alăturând veac după veac,

Vreau lângă Tine să petrec

Şi voia-Ţi pururea s-o fac!



Şi să-nţeleg, că-s trecător

Pământu-ntreg e blestemat,

De când omul ne-ncrezător

Porunca sfântă Ţi-a călcat!



Şi că de-atunci, necontenit

S-a distanţat el de Cuvânt,

Mergând pe drumul rătăcit

Departe de planul cel sfânt.



Căci omul care-a fost creat,

Ca să umple tot pământul,

Să-l stăpânească era dotat

Cu minte de-a făuri gândul.



Să facă planuri îndrăzneţe

Pământul, să-l colonizeze,

Şi noi Edenuri-n frumuseţe

Minunile să-i demonstreze.



În preamărirea Celui Sfânt,

Prin lucrarea desăvârşirii,

Din veşnicie, prin Cuvânt

Se-arătau roade-ale Iubirii.



Flavius Laurian Duverna

01 septembrie 2008