Poezie CINSTEA, SE INVATA!

Cinstea, se învaţă!

De Bălășanu Constantin

Cică un ţăran sărac lipit,

Dar de felul său cinstit,

Nişte bani avea să-i dea

Megieşului din stânga sa.



Ne găsind printre vecini,

Se-nvoi să-i dea găini,

Deşi a rămas la strâmtoare

Fiindu-i singurele outoare.



De la vecin, a doua zi,

Cu ele în curte se trezi

Fiul Petre, ce-a observat

Că apoi găinile au ouat.



Bucuria i-a fost mare,

Vor avea iar de mâncare,

Dar, pe dată s-a gândit,

Că nu ar proceda cinstit.



La şcoală şi al său tată,

I-au spus că niciodată

În viaţă nu este bine,

Să posezi lucruri străine.



Cu ouăle în sân ajunse iute,

La vecinul său în curte.

- Ce ouă Petre mi-aduci?

- Găinile au trecut de uluci,



Şi au ouat unde au ştiut,

În cuibarul cunoscut.

- Cine te-a trimis cu ele?

Văd că nu sunt puţintele.



Zi, tatăl te-a îndrumat?

- Nu, la muncă e plecat.

Am venit de unul singur

Şi sunt toate, vă asigur.



- Petre, oare nu vei fi certat

Fiindcă nu l-ai aşteptat?

Poate voia să le păstreze

Şi fapta-ţi o să-l enerveze.



- Nu, căci de la dânsul ştiu,

Că nu am dreptul eu să ţiu,

Lucrul pe care ştiu bine

Că mie nu-mi aparţine.

Iaşi 11 august 2008