Poezie Restaurare

Restaurare



Când ordinea din cer,...a fost nesocotită

De Lucifer prin monstruoasa-i răsculare,

I s-a spus, ca ea nu putea, a fi revizuită

Şi după tratative, s-a ajuns la expulzare

A lui, şi-a oastei sale de îngeri, amăgită.



Şi când în paradis, şi omul a fost amăgit,

Şi astfel, şi noua lume care-a fost creată

Îşi conturase în moarte, tragicu-i sfârşit,

În Univers, a apărut, salvarea minunată

Prin jertfa crucii, ce din iubire, a răsărit.



Ca singur Fiu al Dumnezeului Nemărginit,

Isuse Doamne, viaţa, morţii Ţi-ai predat,

Ca să aduci la-ndeplinire, planul întocmit

De al salva pe om, lăsându-Te crucificat

Şi astfel, din păcat, l-ai liberat şi mântuit!



Ai acceptat, de bună voie, s-aduci pace

Prin trupul Sfânt atârnat pe-al crucii lemn,

Chezaş fiind, de doua mii de ani încoace,

La Golgota, Tu ai rămas un veşnic semn,

Arătând la celelalte lumi, iubirea ce face!



Peste abisul, deschis de groaznicul păcat,

Ai construit un pod măreţ unind pământul

Cu cerul cel sublim şi sfânt, ce L-ai lăsat,

Ca să-mplineşti-n jertfa crucii legământul

Cu sânge, curgând la Golgota, crucificat,



Şi ai adus din nou, la marea ordine divină

Prin biruinţa în jertfă, împotriva lui Satan,

O lume nouă dintr-o lume, căzută în ruină

Preamărind în veşnicie, -al mântuirii plan

Instaurând în Univers, iar liniştea deplină.



Flavius Laurian Duverna

31 august 2008