Poezie Omul (1)

Nu vă-încredeţi în om

E o fire-nșelătoare

E al necredinței ,,pom,,

Azi e viu, și mâine moare.



Îți promite tot ce vrei

Doar că nu este capabil

Să-și întoarcă pașii grei

Din al său trai mizerabil.



Se socoate înțelept

Și de multe ori păcatul

Este drumul cel ,,corect,,

Pentru dânsul, pentru altul.



Se închină doar plăcerii

Care-i poartă lui câștig

Nevăzând pașii durerii

Ce îl pasc cu-al nopții frig.



Neștiinței îi dă slavă

Provocând dureri cumplite

Inimii, ce este sclavă

Gândului din a sa minte.



Nu vă-încredeţi în om

Căci a vrut de la-nceput

Să fie și el un,, domn,,

Doar că e nepriceput



Pe parcursul vieții sale

A făcut numai erori

Aducând pe lume jalea

Numai "veştejite flori".



***

Vă încredeţi doar în Domnul,

Dumnezeul celor vii

Ce S-a îndurat de omul,

Dându-i numai bucurii.



Căci prin El, și doar prin El

Omul astăzi poate-ajunge

La acel sfânt curcubeu

Ce păcatul îl învinge.



Amin!