Poezie La umbra serii...

Îmi place calmul vieţii monahale -

Să pun altoi în ramul unui prun

Un zâmbet blând pe faţa unei coale

Şi-n clopote melancolii s-adun.



Altoiul să-l ridic spre primăvară

Cu propte de lumină şi de ploi

Să simtă-n muguri aerul povară

Când intră duh făptuitor, vioi.



În râsul unei coale de hârtie

Reverberând ca tunetul pe cer,

Intuitiv, să cânte-o poezie

Din cornul unui mânz de rinocer.



La umbra serii să compun o rugă,

S-o şlefuiesc spre Tatăl în extaz

Cu clopotul din turlă care-ndrugă

Acelaşi dor de El cu suflet treaz.