Poezie Răzvrătirea

Răzvrătirea



Când pacea lină, universală

Şi armonia dulce, cerească,

Au fost atinse de răscoală

S-a încercat să o oprească.



Şi Dragostea lui Dumnezeu,

Şi-a Sa dreptate-au stăruit,

Să-l lămurească tot mereu

Pe Lucifer, cum că-i greşit.



El nu a vrut însă s-accepte

În convorbirile cele purtate,

Că Legea-n ale ei precepte

În veci, nu pot fi desfiinţate.



În adunările sfinte, cereşti,

În multele Consilii rânduite,

Sforţările cele dumnezeeşti

Au fost mereu zădărnicite.



Nu a vrut să-şi recunoască

Activitatea sa că-i de rebel;

Şi n-a vrut să-şi amintească

Dezordinea, venind de la el.



Cu niciun chip, nu a primit

Mesajele, ce i-au fost date,

De a se-ntoarce că-i greşit

În controversele-angajate.



El s-a opus cu vehemenţă

De-a se supune-n ascultare,

Şi-a refuzat orice clemenţă

A Dragostei cea salvatoare.



Atunci s-a hotărât sentinţa

Şi-a fost din ceruri alungat,

Din locul, unde reşedinţa,

El şi-o credea că şi-a fixat.



Şi-n ceruri astfel s-a creat

Un gol care-a adus durere,

Prin îngerii, care-au urmat

Dorinţa lor pentru putere.



Dar el, va fi umplut odată

De-acei, ce vor fi mântuiţi,

Şi vor lua locul ca răsplată

În randu-acelor îngeri sfinţi.



Flavius Laurian Duverna

28 august 2008