Poezie Deschiderea Inimii

Deschiderea Inimii



La uşa inimii-nchise, de vei bate oricând Isuse!

Ai s-o găseşti încuiată, cu zăvoare multe puse,

Numai eu de voi deschide vei putea în ea intra

Pentru-a-ncepe curăţirea, şi prin Duhul a lucra

Spre a face o schimbare după cele sfinte spuse.



Începand în ea să vină, pacea sfântă, bucuria,

Turnate prin haru-Ţi sfânt, va intra în armonia

Dragostei ce S-a jertfit, oferind în dar salvare,

Când la Golgota pe cruce, a ieşit învingătoare

Arătând lumilor toate, că rămâne-n veci făclia.



Dacă eu o voi deschide, Tu vei da din ea afară

Tot ce nu-Ţi este pe plac, constituind o povară;

Pregătită să primească, dragostea mântuitoare,

Va putea ca să o schimbe într-o oază roditoare

Spre a împărţi în jur, frumuseţea mult prea rară.



Dela viaţă spre viaţă, revărsând balsamul sfânt

Ce din ceruri L-ai adus, la omul de pe pământ,

O! Inima din nou născută va fi-o binecuvântare

Pentru-acei din jurul ei, care aşteaptă-o alinare,

Care aşteaptă-o mângâiere izvorâtă din Cuvânt.



Şi îndreptându-i la Izvorul, cel măreţ al izbăvirii

Pe toţi cei care însetează, după apa mântuirii,

Menirea-şi va-ndepilni, chemându-i la pocăinţă

Pe toţi cei ce sunt trudiţi, la odihna-n umilinţă

Care în marea lumii-şi prinşi, între mrejile pieirii.



Dragostea-i pilonul vieţii, ce venind din veşnicii

Ea, a pecetluit scopul creării, lumilor din temelii,

Ea a fost şi va rămâne, o forţă transformatoare

A inimii, care doreşte, spre o viaţă, înnoitoare

Plină de recunoştinţă-n har, şi de sfinte bucurii.



Dornică de-a fi curată, ţintind spre desăvârşire,

Potrivit cu sfera noastră, de cerească vieţuire,

Cu speranţele îndreptate spre măreţul jubileu,

Ferice va fi momentul, întâlnirii cu Dumnezeu

Cel ce în iubire mare, ne-a pregătit mântuirea.



Flavius Laurian Duverna

28 august 2008