Poezie Recunoştinţă (8)

Recunoştinţă



Dacă sunt pe-acest pământ

Şi văd minuni, puse-n 'nainte,

E pentrucă o Doamne Sfant,

De mine Tu Ţi-aduci aminte!



Ţi-aduci aminte de durerea

Ce-n inimă mi-a pus suspine,

Şi-odihnă cum, că nicăierea

Nu am găsit, decât la Tine!



Dacă mă bucur azi de viaţă,

De tot ce Doamne, ai creat,

E pentrucă mi-ai pus în faţă

Cuvântul Scump, adevărat.



Şi-acest Cuvânt din început

Ce-a fost cu Tine-n armonie,

El S-a întrupat, şi S-a făcut

Mântuitor unic, în veci să fie.



Dacă-nţeleg, iubirea mare

În Planul Sfânt de mântuire,

E pentrucă-n a Ta îndurare

Ai îndreptat, a mea privire



Spre jertfa cea neprihanită

Ce sus pe cruce, la Calvar,

A fost de-a pururi împlinită

Pentru păcat, punând hotar.



Dacă urmez pe-ngusta cale

Cu uşa strâmtă, către casă,

E pentrucă, din deal şi vale

Tu ai făcut pajişte frumoasă.



Pe drumul care-i cunoscut

Au curs şi lacrimi şi sudori,

Când spatele Ţi L-ai făcut

Ca şi un drum de trecători!



Flavius Laurian Duverna

27 august 2006