Poezie Fiul Risipitor (7)

Un cer, fierbinte, fara de culoare

O nesfirsita slava sub picioare

Dar chipul sub, o haina zdrentuita

Prin spini, arsi de seceta cumplita

Prin nori, de praf pe albie de ape

Incercau porcari, slujba sa isi faca

Dar.. dintre totii mai coplesit de chin!

Era un tinar; un sarman strain.



Cu ochii tulburi ,cu privirea-n gol

Iar corbi negri ii dadeau ocol:

Ce tropot? Ce viltoare? dar pina cind

Mereu tot prin arsita mereu plingind

Cine-ar indrazni? din ceruri ori din ape

De arsita ,de foame si de blestem sa-l scape

Doar marea, numai le era aproape

Si vuietul din val parca-l chema

Pe bietul tinar in viltoare sa.



Atunci din departare: sub soarele torid

Venea o caravana, dinspre NIL

Comvoi de negustori si de camile

Cu marfa pentru doamne si copile

Podoabe pentru doamnele bogate:

Oglinzi ,parfumuri, leacuri si bucate

Un negustor mergea in urma lor

Linga a lui camila foarte ginditor.



Tinarul il privea, cu suflet trist si gol

Iar corbi negri croncaniau de zor

In minte-ai disperata, un ging rau s-a ivit

Baga-se mina-n sin si-o strinse pe cutit

Da tinarul navala in drum asa deodata;

Statea si astepta, batrinul om sa treaca

Gindindu-se asa pe neasteptate

Cum sa-i infinga, cutitul scurt in spate.



Deodata in loc de asta cu-un strigat gituit

Sarmanu, scoate-un strigat si cade la pamint

Ai mila d-l meu! te rog un strop de apa

Sint grav bolnav si nimeni nu ma scapa

Poate, ai si dumneata acasa un fecior

Atunci se opri, din drum batrinul negustor

La tinarul cu ruptele-i vesminte

Se prabusi in drum in pulberea fierbinte.



Cu fata-i, in tarina cu mina pe pumnal

Privind cu ochi tristi, si-o ura de sacal

Batrinu ,scoase dintr-un snop de stuf

O ploasca , mica cu apa de baut.

Apoi se apleca batrinul in tarina

Ca sa-l ridice sus pe tinar cu a lui mina

Il ridica! ..dar el parea ca mort

Atuncia ii vazu si zdrentuitu-i port!



Un sac de zdrente? care alta data

Fusesse o mantie, frumoasa si bogata

Pe umeri! dupa urme ce nu mint

Purta-se lant de aur sau argint

In fata lui? o nu nu-i cu putinta

Un tremur ii cprinde, intreaga lui fiinta

Batrinul se uita dar totul parea vis

Iar tinarul strain ochii sii-a deschis.



De necrezut! pe DUMNEZEUL viu

Vad bine ! nu visez dar eu te stiu

O! nu nu-mansal ochiul meu batrin

Tu ! esti un fiu al marelui stapin

Da tatal tau, e un stapin puternic

E intelept :iar eu un rob netrebnic

N-am cunoscut pe nimeni nici odata

Dar tu sub soare ai cui spune tata!



O ! fara asemanare-i tatal tau

Cum poti ? sa fi cu viata ta calau

De-ai sti.. cum plinge, cum il doare

De ce !sa mori, cind poti sa-i ceri iertare.

Tu pribegesti cu turmele de porci!

Nu vrei in fericire sa te-ntorci?

O !hai da-mi mina tatal tau asteapta

Ridica-te.. ce-ascunzi in mina dreapta?



Intinde mina!HAI... cu mine

Nu zise, flacaul apoi si disparu

Printre tufisuri, alergind spre turma

Intoarcete, se auzi un glas din urma

Intoarcete, cit nu-e prea tirziu

Si glasul tot mai rasuna-n pustiu;

Iar printre stinci, mai rasuna chemarea

Cum se aude tot mai aproape marea.



Tirindu-se pe crestele de stinci

Vazu ,deodata valurile adinci

Ce ascundeau, o-mparatie sumbra

De moarte,intuneric si de umbra;

Cu fata-i jos, cu ochii-n plins

Cu sufletul, distrus el asculta

Arunca-te.. aici avem de toate

II rid in fata apele inspumate.



Dar ,iar aude glasul de batrin

TU esti un fiu al marelui stapin!

S-au poate ii vintul,dar deodata

TU stai si plingi ,cind ai cui spune tata

Zadarnic, ai aici pareri de rau

Cind fara asemanare-i tatal tau

Zadarnic te tirasti catre viltoare

DE CE? SA MORI CIND POTI PRIMI IERTARE.



TU ESTI UN FIU? Zadarnice cuvinte

Mai poti spune, sub cer cuiva parinte

Puternic, invatat si intelept

Pe al meu frate, il stringe acum la piept

In jurul lui ispravnici si argati

Slujesc cu drag, si-adorm indestulati

Se ridica flacaua asa deodata

Ma duc... la el ca si mi-e tata!



Ma duc, sa-i spun doar lui, intr-un ungher

Ca am gresit fata de el ,fata de cer

Ca am fost nesocotit, ca am fost neghiob

Sa-l rog sa ma primeasca doar ca rob.

Pe drumul dintre ,lanuri si livezi

Printre cimpii cu turme si cirezi;

In soarele cu raze-i transparente

PLINGEA CU MULT AMAR, UN TINEREL IN ZDRENTE.



Venea privind in jurl lui mirat !

Ca toate le-a stiut,dar le-auitat

Maslini ,pomii gata sa-nfloreasca

Si acolo, sus e casa parinteasca.

Dar vai! ca drept in fata deodata

II apare alergind, cu dragoste a lui tata

Copilul meu! si s-au imbratisat acum

S-au sarutat si au plins acolo-n drum.



Sint vinovat, tata fata de tine

Sa-ti fiu copil;o un se mai cuvine

Aduce-ti, iute haina cea mai buna

Si-n deget, un inel sa i-se puna

Si-ncaltaminte in picioare.

Taiati vitelul cel de sarbatoare,

Si cintareti, cei mai buni sa vie

In casa mea e mare bucurie.

Caci mi-a fost mort copilul si a-nviat

Pierdut a fost si astazi l-am aflat.



Tu prietene, cuprins de-ngrijorare

Ai ascultat azi pilda de salvare,

O.. de-ai cunoaste cine e batrinul

Ai sti, ca DUMNEZEU este STAPINUL

Iar, tu esti fiul care dintr-o data

Poti spune ,DUNNEZEULUI TAU TATA

Si ca am gresit TATA fata de tine

ITI DARUIESC AZI INIMA DIN MINE

Si viata: ce mi-o dai de azi inainte

Doar tie ti-o inchin PARINTE

IAR AZI,LASIND IN URMA VECHEA STARE

PRIMI-VOI DE LA TATAL MEU IERTARE.



AMIN 25/08/08