Poezie Universul din noi

Universul din noi e uşor înclinat

Către lutul malefic, abscons.

Uneori se abate de la Cel ce i-a dat

Faţa Lui, când din beznă l-a scos.



Universul din noi, deseori plafonat,

E ca micul balon de săpun -

Joc în vântul candid, ori în dinţi de păcat,

Defilează-n penaj de păun!



Universul din noi, rostogol către cer,

Poate fi şi vulcan, şi gheţar.

Poate fi şi deschis, şi cortină de fier,

Grădină, şi staul murdar.



Universul din noi e al firii iatac

Ori al inimii duhului schit.

Muşuroaie, în el, de patime zac

Fierbând într-un scâncet mocnit.



Tezaure mari de simţuri şi grai

Ascunse-s 'n-al nost' univers.

Arpegii de fapte cântate în Rai

Răsună, când greşul ţi-e şters.



Universul din noi poate fi primenit

Numai de Domnul Isus.

Necurmat, credinciosule, de har îmboldit

Ţine-l sub cruce supus.