Poezie Binecuvantari pierdute

Binecuvantari pierdute





Mi-a soptit si clipa ce s-a scurs in vesnicie.

Trista fiind si abatuta,

Ca mi-a oferit nu o sansa ci o mie

S-aduc o jertfa vie si placuta !





Secundele, se zdrobesc si ele sub acul de ceasornic

Oftand parca toate impreuna

Ca n-am fost mai plin de ravna sau mai dornic,

Sa le umplu cu o fapta buna !





Trec si zilele...si ies pe usa cea din dos,

Privind cu regret inapoi,

C-au trecut in van, fara rod, fara folos

Acum cand toamna e in toi !





Anii zboara rand pe rand,

Cu desaga inimii-n spinare

Si cu lacrime in ochi, parca suspinand

Se-ntreaba:”Sa fie goala, oare?”





Timpul tace si se-nghesuie nepoliticos

La poarta eternitatii,

Grabind si el venirea lui Hristos,

Si ziua judecatii !





Vremea-i pe sfarsite, dar inca mai ai harul

Sa-ti umple candela cu untdelemn, s-aduni comori ceresti

Ca-n ziua aceea, cand mana Lui va fi cantarul

Sa incline inspre Tara, unde vesnic cu Isus ai sa traiesti !



~Amin~