Poezie Curgând din ieri, prin astăzi, către mâine

În casa iluzorie-a lui Plato

Mă strecuram să-mi răstignesc părinţii

Blindat precum un caporal din NATO

Decis a apăra cazarma minţii.



Idei ce mor, roind în abundenţă,

Cu cicatrici pe piept nevindecate

Ningeau morbid un veac de somnolenţă

Din care mă-nfruptam pe săturate.



O pravilă mi-a înfundat cărarea

Pe care visele-n galop de zebre

Pe sănii iuţi, sfidând înfrigurarea,

Goneau spre mâine în cirezi funebre.



Pe drumul raţiunii umaniste

Am întâlnit Credinţa şi Iubirea,

Cereşti şi apte, de ne-nvins juriste

Care m-au cununat cu Nemurirea.



Sunt astăzi rupt de şatrele minciunii

Sorb înţelept dulceaţa mântuirii

Şi-n toamna vieţii zbor precum lăstunii

Mai 'nalt decât înverşunarea firii.



La Golgota, maladroidă vina

Mi-a fost spălată-n râu de suferinţi!

Azi, şapte aripi, mari cât e lumina,

Străbat Lacteea sfintei năzuinţi.



Căci Logosul venit în trup de humă

Mi-a spart icoana falselor oglinzi

Şi-n cioburile minţii, ca arvună,

Un rug mi-a pus, potent când îl aprinzi.



Curgând din ieri, prin astăzi, către mâine

Şuvoi de pace mă inundă calm!

Trăiesc să fiu ca El - izvor şi pâine–

Şi porumbel de dragoste. Şi psalm.