Poezie Balada vieţii

Atunci am înţeles statornicia,

Când m-am lovit cu umărul de munte.

Eram condor, zburând copilăria

Ce-o poartă fiecare om pe frunte.



Şi cetina de brad mi-era obstacol

Şi învăţam că zborul cere cost,

Urcând cu fiecare gând miracol

Plantam balada vieţii avanpost.



Mi-am zis: să nu râvneşti la slava

Ce Semiramis o căra în vis.

Vei aburi oglinda din bruhaha

În care Nimrod singur s-a ucis!



Ci tu să-nalţi cât poţi mai sus iubirea

S-o legi de aripi şi s-o fâlfâi vie

Ea îţi va muguri dumnezeirea

În tine locuind o veşnicie...