Poezie Declaraţie de dragoste

E seară, Doamne, este iarăşi seară,

Tumultul zilei e doar şoaptă iar

Şi-n pacea tainică ce mă-nfăşoară

Simt inima cum în genunchi coboară

Când mi-i zidesc în pietre de altar.



Pun, Doamne, jertfa mea de mulţumire

Pe focul rugăciunilor, nestins,

Ştiind că-aceasta este proslăvire

Iar jertfa mea, fior şi clocotire,

Trece dinspre cuprins spre Necuprins.



De dimineaţă fumega altarul,

Când mă-nchinam cu zorii în priviri,

Şi ziua-ntreagă n-am lăsat ca jarul

Să fie stins, căci mă-nsoţeai cu Harul

Iar eu Îţi răspundeam cu mulţumiri.



M-ai ajutat să ţin pasul cu Tine

În cel mai binecuvântat tandem

Şi mulţumiri se revărsau din mine

Păşind ferice, înotând în bine,

Minusculul alături de Suprem.



E seară, Doamne, jertfa pe altar e

Căci pentru toată ziua-Ţi mulţumesc;

O zi cu Tine-i binecuvântare

Dar simt că mi-a scăpat, şi-Ţi cer iertare,

Am neglijat să-Ţi spun...că Te iubesc!



Îţi spun acum cu toată-nflăcărarea

Când şi pe-altar, şi-n inimă am foc:

Da,Te iubesc cu-o dragoste...cât marea

Pentru că-n dragoste mi-e alinarea

Şi-n ea-şi găseşte inima mea loc.



Amin

Ciceu Giurgeşti, aug. 2008